O greseala des intalnita este contabilizarea cheltuielilor cu transportul aferente bunurilor achizitionate si raportarea lor in Declaratia 390 cand este vorba de achizitii intracomunitare.

Potrivit pct.8 alin.6 din Ordinul 1802/2014 cost de achiziţie înseamnă preţul datorat şi eventualele cheltuieli conexe minus eventualele reduceri ale costului de achiziţie. În acest sens, costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective.

În costul de achiziţie se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective.

Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziţie şi atunci când funcţia de aprovizionare este externalizată;

Mai departe vom vedea care sunt inregistrarile contabile corecte pentru o factura de achizitie de marfuri si o factura de transport aferenta acestora.

  1. Inregistrare factura marfuri

%                      =   401 “Furnizori”

371 “Marfuri”

4426 “TVA deductibil”

  1. Inregistrare factura transport

Corect:

%                      =   401 “Furnizori”

371 “Marfuri”

4426 “TVA deductibil”

 

Gresit:

%                      =   401 “Furnizori”

624

“Cheltuieli cu transportul de bunuri si personal”

4426 “TVA deductibil”

 

Potrivit art.238 alin.1 din Codul Fiscal  pentru achizițiile intracomunitare de bunuri baza de impozitare se stabilește pe baza acelorași elemente utilizate conform art. 286 pentru determinarea bazei de impozitare în cazul livrării acelorași bunuri în interiorul țării. În cazul unei achiziții intracomunitare de bunuri, conform art. 273 alin. (2) lit. a), baza de impozitare se determină în conformitate cu prevederile art. 286 alin. (1) lit. c) și ale art. 286 alin. (3)

 

Art.236 (3) Baza de impozitare cuprinde următoarele:

a) impozitele și taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu excepția taxei pe valoarea adăugată;

b) cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului. Cheltuielile facturate de furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumpărătorului, care fac obiectul unui contract separat și care sunt legate de livrările de bunuri sau de prestările de servicii în cauză, se consideră cheltuieli accesorii.

Completari referitoare la cheltuielile cu transportul regasim si in Normele metodologice de aplicare ale Codului Fiscal la Pct.30 alin.(6).

Cheltuielile cu transportul bunurilor livrate intracomunitar sau alte cheltuieli accesorii, cum sunt cele de asigurare sau de ambalare, se cuprind în baza impozabilă a livrării intracomunitare numai dacă, potrivit prevederilor contractuale, acestea cad în sarcina vânzătorului.

Astfel, daca potrivit prevederilor contractuale cheltuielile cu transportul cad in sarcina vanzatorului si/sau factura contine atat bunurile achizitionate respectiv livrate cat si valoarea transportului in Declaratia 390 ambele se vor declara pe o singura pozitie cu cod A pentru achizitii intracomunitare de bunuri.

Daca transportatorul este diferit de furnizorul de bunuri si/sau este evidentiat pe o factura distinct, cheltuielile cu transportul furnizate de catre un alt partener intracomunitar se declara in Declaratia 390 cu codul S.

NO COMMENTS