Tranzactiile M&A reprezinta o arie de practica relativ noua si destul de putin inteleasa in tara noastra, in principal din cauza reglementarilor lacunare si de multe ori desuete, suplinite mai mult sau mai putin fericit prin „importul” de concepte si structuri din dreptul anglo-saxon, deseori insuficient adaptate la specificul legislatiei locale.

Avand in vedere confuziile frecvente in acest domeniu, ne propunem sa prezentam in continuare partenerilor nostri cateva notiuni de baza mai des intalnite. Scopul nu este realizarea unei analize exhaustive ci doar clarificarea unor concepte si, speram noi, deschiderea unor noi perspective pentru clientii nostri antreprenori cu privire la posibilitatile de dezvoltare a afacerii lor.

Literal, M&A este prescurtarea argotica de la „mergers and acquisitions”, fuziuni si achizitii in limba romana.  In sens larg insa, o tranzactie M&A include orice modalitate legala prin care structura de proprietate a unei afaceri (sau a unei parti din afacere) se modifica.

Exista trei structuri de baza pentru tranzactii M&A: tranzactiile de actiuni, tranzactiile de active si fuziunile. O tranzactie M&A poate imbraca una dintre aceste forme sau poate fi o combinatie intre acestea. De asemenea o tranzactie M&A poate fi doar o etapa (sau, dimpotriva, scopul final) al unei succesiuni de operatiuni de reorganizare corporatista si/sau restructurare a activitatii (inclusiv in cadrul unei proceduri de insolventa).

Fiecare optiune prezinta avantaje si dezavantaje specifice, ca urmare poate fi recomandabila intr-un anumit context si total nepotrivita in altul.

Pentru ilustrarea celor de mai sus, vom lua exemplul unei societati (X) care opereaza o fabrica de morarit si panificatie in judetul Prahova. In cadrul activitatii sale, societatea X achizitioneaza cereale de la angrosisti de cereale si comercializeaza paine si diverse alte produse de panificatie prin diverse lanturi de magazine, dar si prin reteaua sa proprie de puncte de desfacere.

Societatea X este controlata de un actionar majoritar (societatea A) si are mai multi actionari minoritari (persoane fizice).

Din cauza dimensiunii relativ mici, societatea X nu reuseste sa obtina preturi foarte avantajoase pentru materia prima si nici sa investeasca in utilaje moderne pentru a putea realiza produse cu profitabilitate ridicata (patiserie). Ca urmare, inregistreaza constant intarzieri la plata debitelor catre furnizori si bugetul de stat si nu reuseste sa-si remunereze actionarii cu dividende.

Societatea B, din Bucuresti, este unul dintre marii producatori de produse de panificatie din sudul tarii. Intrucat dispune de putere financiara considerabila, societatea B poate achizitiona cereale direct de la producatori la momentul recoltarii, la preturi mult mai mici, si inregistreaza o profitabilitate constanta a activitatii sale(inclusiv ca urmare a exportului de croissante in Europa de Vest). Intrucat capacitatea sa de productie este solicitata la maximum, societatea B doreste sa se extinda prin achizitionarea unei capacitati de productie suplimentare, iar societatea X pare o tinta potrivita in acest sens.

Ca urmare, managementul societatii B solicita unui consultant o recomandare privind structura optima de realizare a acestei tranzactii. Consultantul propune societatii B urmatoarele trei scenarii:

  1. Achizitia actiunilor emise de societatea X;
  2. Cumpararea activelor corporale utilizate in productie (moara, utilajele, terenul);
  3. Fuziunea prin absorbtie, prin care societatea B inglobeaza societatea X.

Achizitia tuturor actiunilor emise de societatea X.

Alegem o tranzactie de actiuni atunci cand:

  • Dorim sa ne luam riscuri pe patrimoniul societatii, nu doar pe un activ separat (de exemplu dorim sa preluam „la pachet”salariatii, furnizorii si clientii);
  • Societatea tinta are un istoric verificabil si fara incidente, evidentele contabile sunt tinute corect si complet (de preferat a existat de curand un control fiscal de fond fara probleme), nu exista litigii si/sau situatii litigioase;
  • Societate are active necorporale valoroase si de interes pentru cumparator (de exemplu brand, vad comercial, buna reputatie, drepturi de proprietate intelectuala, finantari avantajoase, etc);
  • Dorim minimizarea costurilor de tranzactionare;
  • Valoarea tranzactiei este apropiata de valoarea capitalului social al societatii tinta;
  • Exista un numar mic de actionari si toti doresc sa vanda.

Principalele avantaje ale achizitiei de actiuni sunt:

  • Simplitate si rapiditate;
  • Costuri de tranzactionare reduse (cateva sute de euro la Registrul Comertului in comparatie cu 5-10% din valoarea tranzactiei in cazul unei tranzactii imobiliare);
  • Tranzitie usoara, asigurarea continuitatii activitatii dupa preluare;
  • Avantaje fiscale vs. o tranzactie cu active (nu se aplica TVA, pretul ajunge direct la actionarii societatii tinta fara dubla impozitare (impozit profit+impozit dividende).

Principalul dezavantaj al unei tranzactii cu actiuni este posibilitatea existentei unor riscuri, debite, raspunderi, vicii sau potentiale pierderi nedeclarate la data tranzactiei si care, ulterior, afecteaza semnificativ valoarea companiei achizitionate. Acest dezavantaj poate fi mitigat partial prin metode specifice (celebrele „Reps & Warranties” despre care vom discuta intr-un articol ulterior). De asemenea, o tranzactie cu actiuni poate fi dificil de structurat in cazul in care sunt mai multi actionari si nu toti doresc sa vanda.

Achizitia activelor productive detinute de societatea X.

Alegem o achizitie de active atunci cand:

  • Dorim sa selectam doar anumite active din patrimoniul societatii tinta, fara sa ne expunem pe istoricul, debitele sau relatiile contractuale ale acesteia;
  • Cumparatorul poate realiza un avantaj fiscal considerabil (de exemplu atunci cand valoarea ramasa neamortizata a activelor este semnificativ mai mica decat valoarea tranzactiei, amortizarea deductibila la cumparator pentru acestea va incepe de la valoarea de achizitie);
  • Vanzatorul este in insolventa, faliment, executare silita;
  • Activul poate fi pus in valoare intr-un mod mai eficient in structura cumparatorului daca este achizitionat separat (de exemplu cu o schema de personal mai redusa);

Daca avantajele unei tranzactii cu active sunt evidente, principalul dezavantaj este costul ridicat al tranzactiei si sarcina fiscala, care poate fi semnificativa.

Astfel, asa cum am aratat mai sus, costul de tranzactionare al actiunilor societatii X este de cateva sute de euro pentru operatiunile la Registrul Comertului, indiferent de pretul tranzactiei. Vanzarea activelor imobiliare pentru acelasi pret presupune taxe notariale, OCPI si alte costuri care pot ajunge pana la 5-10% din acesta (mai ales in cazul in care activul este grevat de ipoteci care trebuie modificate sau radiate).

Pe de alta parte, pretul vanzarii activului va fi supus TVA (cu anumite exceptari), impozitului pe profit si impozitului pe dividende, inainte de a ajunge la actionarii societatii tinta. O alta problema in cazul societatilor cu pierderi este imposibilitatea acordarii de dividende catre actionari in lipsa profitului inregistrat in anii anteriori.

Fuziunea societatii B (sau a unei subsidiare a acesteia) cu societatea X.

Alegem fuziunea atunci cand:

  • Dorim sa evitam dezavantajele unei tranzactii de active, insa nu exista un consens al tuturor actionarilor societatii tinta pentru vanzare;
  • Vrem sa finantam partial achizitia prin credit (bancar sau de alta natura) sub forma asa-numitului „leveraged buy-out”;
  • Parametrii financiari ai societatii absorbante vor inregistra o imbunatatire dupa inglobarea societatii tinta;
  • Dorim sa utilizam direct in activitatea societatii absorbante anumite active (corporale, dar mai ales necorporale) ale societatii tinta pe care nu le putem transfera altfel (de exemplu acorduri de distributie exclusiva).

Fuziunea poate fi realizata direct (societatea B absoarbe societatea X) sau indirect, atunci cand (pentru limitarea riscurilor) societatea B infiinteaza o subsidiara C, iar fuziunea se produce intre aceasta subsidiara C si societatea tinta X.

De asemenea, fuziunea poate fi realizata intr-o singura etapa sau in doua etape, atunci cand este combinata cu o achizitie de actiuni. In acest caz,  in prima etapa societatea B achizitioneaza un pachet majoritar de actiuni la societatea X suficient pentru a obtine aprobarea AGA pentru decizia de fuziune. Ulterior, in etapa a doua, noul actionar al societatii X decide fuziunea acesteia cu societatea B (direct sau indirect), depasind astfel eventuala opozitie a actionarilor minoritari ai societatii X.

In situatia in care se doreste finantarea achizitiei folosind fluxurile de numerar al societatii tinta (leveraged buy-out), societatea B va contracta un credit cu care va achizitiona pachetul majoritar al societatii X. Ulterior societatea B fuzioneaza prin absorbtie cu societatea X, platind creditul contractat din fluxul de numerar generat chiar de societatea tinta.

In episodul urmator vom vedea ce a decis managementul societatii B si care au fost pasii realizati in continuare.

Nota:

Acest material este doar pentru informare generala si nu constituie o recomandare profesionala. Orice decizie intr-o situatie concreta trebuie fundamentata pe o analiza detaliata a tuturor aspectelor implicate. Pentru o asemenea analiza, precum si pentru o opinie adaptata la datele reale ale spetei, specialistii nostri va stau la dispozitie oricand.  Orice utilizare neautorizata a informatiilor si ideilor continute in acest material se face pe riscul integral al utilizatorului, fara nicio raspundere, de orice fel, a autorului sau a societatilor din grupul VTM.

NO COMMENTS