Inventarierea patrimoniului la 31.12.2016

Constatarea unui plus de inventar la mijloace fixe și materii prime

0
2446

Odată cu încheierea anului calendaristic, care pentru majoritatea entităților coincide și cu închiderea anului fiscal, apare necesitatea Inventarierii patrimoniului și a transpunerii rezultatelor acesteia în Situațiile Financiare.

Pe lângă obligativitatea impusă de Legea Contabilității nr. 82/1991 de a efectua “inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii deţinute la începutul activităţii, cel puţin o dată în cursul exerciţiului financiar, precum şi în cazul fuziunii, divizării sau lichidării şi în alte situaţii prevăzute de lege”, există și interesul conducerii acestor societăți de a cunoaște dacă situația faptică a patrimoniului se regăsește corect și în registrele contabile.

În esență, procedura de inventariere înglobează urmatoarele sarcini:

  • determinarea existenţei efective a elementelor patrimoniale (active nemateriale, mijloace fixe, stocuri de mărfuri şi materiale, creanţe, mijloace băneşti, datorii etc.);
  • controlul asupra stării activelor prin compararea realităţii cu informaţia furnizată de contabilitate;
  • depistarea valorilor care şi-au pierdut parţial calităţile iniţiale sau sunt învechite din punct de vedere moral;
  • verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor băneşti, precum şi a maşinilor, utilajelor şi a altor mijloace fixe;
  • verificarea valorii elementelor patrimoniale prezentate în bilanț și măsura în care aceasta coincide sau nu cu valoarea justă (de piață).

Numărul inventarierilor pe parcursul anului, momentele efectuării acestora şi lista elementelor patrimoniale ce trebuie supuse inventarierii se stabilesc de către conducătorul întreprinderii, cu excepţia cazurilor când efectuarea inventarierii este obligatorie în conformitate cu legislaţia în vigoare. Inventarierea patrimoniului se efectuează în mod obligatoriu în următoarele cazuri:

  • la începutul activității;
  • cel puţin o dată pe an, de regulă, la sfîrşitul anului;
  • în caz de înlocuire a gestionarului;
  • în caz de furt, delapidare, sustragere sau abuz, precum și în caz de deteriorare a bunurilor;
  • în caz de incendiu sau calamitate naturală (inundație, cutremur de pamânt etc.);
  • la reevaluarea mijloacelor fixe, a stocurilor de mărfuri şi materiale etc.;
  • în cazul reorganizării, lichidării sau încetării activității;
  • în cazul modificării prețurilor;
  • în baza hotărârii organelor de control, în cazul efectuării unui control, sau în baza hotărârii altor organe prevăzute de lege.

În cele ce urmează, vom analiza cazul unei societăți comerciale, care în urma procedurii de inventariere anuale la 31.12.2016, constată un plus de inventar pentru un mijloc fix și în același timp un plus de inventar pentru materiile prime utilizate în activitatea curentă.

Societatea în cauza este o persoană juridică română (SRL), înregistrată în scopuri de TVA și care aplică sistemul normal de exigibilitate.

Plusurile constatate la inventar sunt:

  1. Moto-fierăstrău manual, evaluat de către comisia de inventariere la suma de 9.000 lei;
  2. 3 metri cubi de cherestea, cu un cost actual de înlocuire de 400 lei/m cub;

Înainte de a prezenta monografia contabilă aplicabilă acestor cazuri, vom expune câteva extrase din actele normative ce reglementează, atât persoanele împuternicite să constate și să propună valorificarea rezultatelor inventarierii, cât și modalitatea în care acestea vor fi transpuse în contabilitatea societății:

  • OMFP nr. 2861/2009 privind inventarierea patrimoniului, stabilește obligația de numire a unei comisii de inventariere pentru societate. Rezultatele inventarierii se înscriu în Procesul-Verbal de Valorificare și se înregistrează în evidența contabilă a perioadei pentru care se efectuează inventarierea.
  • Competența stabilirii valorii plusurilor/minusurilor de inventar, revine comisiei de inventariere. Plusurile de inventar se evaluează la valoarea justă, cunsocută ca fiind valoare de piață sau valoare de înlocuire, evident ținând cont și de starea bunurilor respective.
  • Având în vedere aceste aspecte, comisia de inventariere trebuie să stabilească și o durată de funcționare pentru mijlocul fix constatat ca plus de inventar. Presupunem că durata de viață estimată este de 3 ani. Secțiunea III din HG nr. 2139/2004, permite unei comisii tehnice să stabilească durata normală de amortizare, ce poate fi mai mică decât cea utilizată pentru aceleași tipuri de active, dar care sunt noi.
  • Tratamentul contabil pentru mijloacele fixe constatate plus la inventar se regăsește în secțiunea 4.11 Subvenții, art. 392-404, din OMFP nr. 1802/2014. Aici se menționează că plusurile de inventar, de natura mijloacelor fixe, se contabilizează pe baza subvențiilor pentru investiții. Lunar, pe măsura înregistrării amortizării, subvenția trece pe venituri:

Înregistrări contabile:

Mijloc Fix

  • 2131 „Echipamente și utilaje” = 475 „Subvenții pentru investiții” 9.000 lei;
  • 6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizările” = 2813 „Amortizarea utilajelor” 9.000/36 luni = 250 lei/luna;
  • 475 „Subvenții pentru investiții” = 7584 „Venituri din subvenții pentru investiții” 250 lei/luna;

Materii Prime

  • 301 „Materii Prime” = 758 „Alte venituri din exploatare” 3×400 lei = 1.200 lei.

Valoarea la care se înregistrează plusul de materii prime este valoarea justă, care în cazul de față este costul de achiziție a acestora la momentul constatării diferenței de inventar.

 

NO COMMENTS