Cadrul legal care reglementează prescripţia

Dispoziţii generale despre prescripţie se regăsesc în cuprinsul prevederilor art. 2500 -2516 Cod civil.Termenul prescripţiei extinctive este reglementat de prevederile art. 2517-2522 Cod civil.

Începutul prescripţiei de art. 2533– 2531 Cod Civil, iar împlinirea prescripţiei de art. 2544 Cod civil. Cazurile de suspendare a prescripţiei extinctive se regăsesc enumerate în cuprinsul prevederilor art. 2532- 2536 Cod Civil, iar cazurile de întrerupere a prescripţiei în cuprinsul dispoziţiilor art. 2537- 2543 Cod civil.

IMPORTANT!

Legea aplicabilă prescripţiei extinctive sub toate aspectele este legea în vigoare la data la care prescripţia a început să curgă.

Definiţia prescripţiei extinctive. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a definit prescripţia extinctivă ca fiind:

mijlocul de stingere a dreptului la acţiune, în sens material, prin neexercitarea acelui drept în intervalul stabilit de lege, din lipsa de convingere a titularului dreptului în ce priveşte temeinicia pretenţiilor sale şi considerarea stării de fapt ca fiind conform stării de drept.”

Prescripţia extinctivă nu stinge nici dreptul subiectiv, nici obligaţia civilă corelativă!

Totuşi, se realizează o transformare juridică, sub aspectul faptului că dreptul subiectiv civil nu mai este apărat pe calea ofensivă a acţiunii în justiţie, ci numai pe calea defensivă a excepţiei, în vreme ce obligaţia civilă corelativă nu mai poate fi dusă la îndeplinire pe calea executării silite, fiind însă permisă executarea sa voluntară, adică de bunăvoie.

In esenţa, prescripţia extinctiva presupune stingerea dreptului la acţiune neexercitat în termenul de prescripţie – adică dreptul de a cere de la debitor, prin intermediul instanţei, exercitarea obligaţiilor care îi revin. Pierderea posibilităţii de valorificare a dreptului este determinată de inacţiunea titularului, de pasivitatea lui îndelungată, dincolo de limita de timp stabilită de lege.

 Termenele de prescripţie extinctivă

 Termenul de prescripţie extinctivă este intervalul de timp, stabilit de lege sau chiar de părţi, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune, sub sancţiunea stingerii dreptului material la acţiune.

Ca orice termen, şi termenul de prescripţie extinctivă are un început (marcat de momentul la care începe să curgă prescripţia extinctivă), o durată, precum şi un sfârşit (marcat de momentul împlinirii prescripţiei extinctive).

Spre deosebire de reglementarea anterioară, termenul de prescripţie extinctivă nu mai este un termen esenţialmente legal, deoarece, părţile pot reduce sau mări termenele de prescripţie extinctivă prevăzute de lege!

Deşi, ca regulă, durata termenului de prescripţie nu poate fi modificată decât prin acordul expres al părţilor!

Termenele de prescripţie extinctivă pot fi clasificate, in funcţie de izvorul lor, in termene legale şi termene convenţionale.

Potrivit art. 2517 Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.

Acest termen se aplică tuturor acţiunilor personale (prin care se valorifică drepturi de creanţă), cu excepţia cazurilor in care există termene speciale de prescripţie sau părţile au convenit un alt termen, indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligaţional.

Atât în Codul civil, cat şi în alte acte normative, sunt instituite o serie de termene speciale de prescripţie extinctivă; Spre exemplu:

a. termenul de 10 ani, aplicabil dreptului la acţiune privitor la drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescripţie [art. 2518 pct. 1 Cod civil];

b. termenul de 10 ani, aplicabil dreptului la acţiune privitor la repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură ori acte de barbarie sau, după caz, a celui cauzat prin violenţă ori agresiuni sexual comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate in imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa [art. 2518 pct. 2 Cod civil];

c. termenul de 10 ani, aplicabil dreptului la acţiune privitor la repararea prejudiciului adus mediului înconjurător[art. 2518 pct. 3 Cod civil];

  1. termenul de 2 ani, aplicabil dreptului la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare [art. 2519alin. (1) Cod civil];
  2. termenul de 2 ani, aplicabil dreptului la acţiune privitor la plata remuneraţiei cuvenite intermediarilor pentru serviciile prestate in baza contractului de intermediere [art. 2519 alin. (2) Cod civil];
  3. f. termenul de 1 an, aplicabil dreptului la acţiune in următoarele cazuri prevăzute de art. 2520 alin. (1) Cod civil:
  • profesioniştilor din alimentaţia publică sau hotelierilor, pentru serviciile pe care le prestează;
  • profesorilor, institutorilor, maeştrilor şi artiştilor, pentru lecţiile date cu ora, cu ziua sau cu luna;
  • medicilor, moaşelor, asistentelor şi farmaciştilor, pentru vizite, operaţii sau medicamente;
  • vânzătorilor cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor livrate;
  • meşteşugarilor şi artizanilor, pentru plata muncii lor;
  • avocaţilor, împotriva clienţilor, pentru plata onorariilor şi cheltuielilor;
  • notarilor publici şi executorilor judecătoreşti, in ceea ce priveşte plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcţiei lor;
  • inginerilor, arhitecţilor, geodezilor, contabililor şi altor liber-profesionişti, pentru plata sumelor ce li se cuvin. Termenul prescripţiei se va socoti din ziua când s-a terminat lucrarea;
  1. termenul de 1 an, aplicabil dreptului la acţiune privitor la restituirea sumelor încasate din vânzarea biletelor pentru un spectacol care nu a mai avut loc [art. 2521 alin. (1) Cod civil];
  2. termenul de 1 an, aplicabil dreptului la acţiunea izvorâtă dintr-un contract de transport de bunuri terestru, aerian sau pe apă, îndreptată împotriva transportatorului [art. 2521 alin. (2) Cod civil];
  3. termenul de 3 ani, aplicabil dreptului la acţiunea izvorâtă dintr-un contract de transport de bunuri terestru, aerian sau pe apă, îndreptată împotriva transportatorului, atunci când contractul de transport a fost încheiat spre a fi executat succesiv sau, după caz, combinat, cu acelaşi mijloc de transport sau cu mijloace de transport diferite [art. 2521 alin. (3) Cod civil];
  4. termenul de 1 an de la data înregistrării sau, după caz, a înfiinţării persoanei juridice, aplicabil acţiunii in declararea nulităţii relative a persoanei juridice [art. 197 alin. (1) Cod civil];
  5. termenul de 3 ani, aplicabil acţiunii proprietarului terenului prin care se solicită superficiarului încetarea dreptului de superficie sau repunerea în situaţia anterioară, in cazul modificării de cătreacesta a structurii construcţiei [art. 695 alin. (3) Cod civil];
  6. termenul de 10 ani, aplicabil dreptului de uzufruct şi termenul de prescripţie extinctivă de 2 ani aplicabil uzufructului unei creanţe [art. 746 alin. (1) lit. e) Cod civil];
  7. termenul de 10 ani, aplicabil uzului şi abitaţiei [art. 754 Cod civil şi art. 746 alin. (1) lit. e Cod civil];
  8. termenul de 10 ani, aplicabil servituţilor [art. 770 alin. (1) lit. f Cod civil].

 

Invocarea prescriptiei se face in conformitate cu prevederile art. 2512 Cod civil care stipuleaza urmatoarele:

(1) Prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă.

(2) Organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu.

….”

Momentul până la care poate fi invocată prescripţia conform art. 2513 Cod civil este: ”Prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare, sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.”

In concluzie, prescripţia extinctivă nu operează de drept, ci doar la cererea persoanei interesate. Astfel, prescripţia nu constituie o sancţiune legală sau judiciară, ci una voluntară, aceasta putând fi invocată numai de cel interesat.

NO COMMENTS